Sfântul Daniel, prorocul din groapa cu lei. Ce profeții a făcut Sfântul Proroc Daniel

Cine a fost Sfântul Proroc Daniel

Daniel, alături de Iasaia, Ieremia și Iezechiel, a fost unul dintre cei patru proroci ai Vechiului Testament.

Se consideră că Sfântul s-a născut din semninția lui Iuda, seminție împărătească, cu 460 de ani înainte de Hristos.

Numele de „Daniel” are semnificația de „judecătorul meu este Dumnezeu” sau „apărătorul meu este Dumnezeu” în limba ebraică.

De-a lungul vieții, acesta și-a desfășurat activitatea la curțile regilor Nabucudonosor și Belșațar, ulterior la cele ale împăraților persoani Darius și Cirus. În Vechiul Testament este susținut faptul că Daniel avea „vedenii” și „vise” considerate de fapt viziuni profetice.

Daniel și tinerii Anania, Azaria și Misail au ajuns la curtea lui Nabucodosor drept robi (întrucât erau considerați oameni înțelepți) după ce acesta a cucerit Ierusalimul.

Ajuns la curtea acestuia, Daniel dă dovadă de o înțelepciune nemaivăzută , reușind să îi tâlcuiască regelui visele pe care acesta le avea frecvent, dar cărora nimeni nu reușise să le dea o semnificație.

Însă, în ciuda acestui lucru, în perioada împăratului Darie, din cauza faptului că refuză să se închine idolilor, este aruncat în groapa cu lei din care iese nevătămat.

De ce ajunge Daniel să fie aruncat în groapa cu lei

Daniel, înțelept fiind, a devenit un aproiat al regelui Darius iar acesta i-a oferit funcția de guvernator principal al regatului.

Din această cauză, Daniel a stârnit antipatii în rândul celorlalți membri ai admnistrației care au pus la cale un complot sub forma unei legi. Legea prevedea ca timp de 30 de zile niciun cetățean să nu se roage unui alt dumnezeu sau om în afară de rege iar cel care făcea totuși acest lucru urma să fie aruncat în groapa cu lei.

Daniel, un credincios adevărat, nu ia în considerare legea, chiar dacă își respecta regele. Darius, la rândul lui, își dă seama de ce membri admnistrației au vrut să fie dată o asemenea lege, dar nu are altă soluție decât să o respecte.

Potrivit Vechiului Testament, regele Darius i-ar fi spus lui Daniel chiar înainte de a fi aruncat în groapa cu lei: „Sper că Dumnezeul tău, căruia îi slujești, te va salva”.

Daniel este lăsat pe timpul nopții în groapa cu leii care nu s-au atins de el, spre surprinderea tuturor celor care l-au descoperit teafăr și nevătămat în dimineața zilei următoare.

În urma acestui miracol, regele Darius ar fi poruncit tuturor popoarelor din regatului lui „să-l respecte pe Dumnezeul lui Daniel” deoarece a făcut un miracol foarte mare prin faptul că l-a scăpat de lei.

Profețiile Sfântului Daniel

Una dintre cele mai mari profeții dezvăluite de Daniel în urma revelațiilor pe care le-a avut este cea referitoare la venirea lui Mesia.

„De la ieșirea cuvântului de restabilire și de reconstruire a Ierusalimului până la Mesia, Conducătorul, vor fi șapte săptămâni, precum și șaizeci și două de săptămâni” (Daniel 9:25).

Pentru a fixa perioada exactă l care face referirea profeția lui Daniel, trebuie să menționăm informațiile menționate de Neemia în Biblie.

Conform acestuia, porunca pentru reconstruirea zidurilor Ierusalimului a fost dată „în al douăzecilea an al regelui Artaxerxes”, iar potrivit istoricilor, acesta își începuse domnia în 474 î.Hr. Astfel, 455 î. Hr. a fost cel de-akl douăzecelea an al domniei lui Artaxerxes.

În profeția lui Daniel este menționată și perioada până la venirea lui Mesia „șapte săptămâni, precum și șaizeci și două de săptămâni”, de 69, însă potrivit mai multor traduceri ale textului Bibliei, se face referire la săptămâni de ani (o săptămână = 7 ani). Prin urmare, Mesia ar fi urmat să vină la 483 de ani după.
Rugăciunea Sfantului Daniel.

Profeția lui Daniel s-a dovedit a fi reală întrucât în anul 29 d.Hr. Iisus a fost botezat, deci a devenit Mesia.

Rugăciunea Sfântului Daniel

„O, Doamne, Dumnezeule cel mare și minunat, Care păzești legământul și îndrumarea pentru cei ce Te iubesc pe Ține și iau aminte la poruncile Tale!

Păcătuit-am, fărădelege am făcut, că și cei nelegiuiți ne-am purtat, răsculatu-ne-am și ne-am depărtat de la poruncile și de la legile Tale.

Și nu am ascultat de slujitorii Tăi prooroci, care ne-au grăit în numele Tău: către regii noștri, către mai-marii noștri, părinților noștri și la tot poporul țării.

A Ta este, Doamne, dreptatea, iar a noastră rușinarea fetelor noastre, precum se arată astăzi oamenilor din Iuda și locuitorilor din Ierusalim și la tot Israelul, cei de aproape și cei de departe, în toate țările în care Tu i-ai izgonit din pricina fărădelegilor ce le-au săvârșit împotriva Ta. Doamne Dumnezeule, a noastră este rusinarea fetelor, a regilor noștri, a mai-marilor noștri și a părinților noștri, căci noi am păcătuit ție;

A Domnului Dumnezeului nostru este milostivirea și îndurarea. Răzvratitu-ne-am împotriva Lui. Și nu am ascultat de glasul Domnului Dumnezeului nostru ca să umblăm în legea Lui, pe care ne-a dat-o nouă prin mâna slujitorilor Săi profeți.

Și tot Israelul a călcat legea Ta și s-a depărtat, ca să nu mai audă glasul Tău. Vărsatu-s-a peste noi blestemul și jurământul scris în legea lui Moise, slujitorul lui Dumnezeu, căci am păcătuit împotriva Ta.

Și a adeverit cuvintele Sale pe care le-a grăit către noi și către judecătorii noștri, care au cârmuit peste noi, că a voit să abată peste noi strașnic prăpăd, ce nu s-a mai întâmplat niciodată sub cer, asemenea celui din Ierusalim.

Precum este scris în legea lui Moise, toată această nenorocire s-a năpustit asupra noastră, dar n-am îmbunat față Domnului Dumnezeului nostru, întorcându-ne de la nelegiuirile noastre și luând aminte la adevărul Său.

Gândit-a îndelung Domnul asupra nenorocirii pe care a abătut-o peste noi, că drept este Domnul Dumnezeul nostru în toate faptele pe care le-a făcut, dar noi n-am ascultat de glasul Lui.

Și acum, Doamne Dumnezeul nostru, Tu Care ai scos pe poporul Tău din țară Egiptului cu mâna tare și Te-ai făcut vestit până în ziua de astăzi, păcătuit-am, fărădelege am făcut.

O, Doamne! Întoarcă-se, după milostivirile Tale, toată mania și toată văpaia urgiei Tale de la cetatea Ierusalimului, de la muntele cel sfânt al Tău! Că, pentru păcatele noastre și pentru fărădelegile părinților noștri, Ierusalimul și poporul Tău au ajuns de ocară pentru toți vecinii noștri.

Acum ascultă, Dumnezeul nostru, rugăciunea slujitorului Tău și ruga fierbinte și luminează fața Ta spre templul Tău pustiit, pentru numele Tău, Doamne!

Pleacă, Dumnezeul meu, urechea Ta și auzi, deschide ochii Tăi și vezi mâhnirea noastră adâncă și cetatea asupra căreia se cheamă numele Tău. Că nu pentru faptele noastre drepte aducem înaintea Ta rugăciunile noastre cele fierbinți, ci pentru milele Tale cele mari.

O, Doamne, ascultă! O, Doamne, iartă! O, Doamne, ia aminte și lucrează! Nu întârzia pentru numele Tău, Dumnezeul meu; că numele Tău îl poartă cetatea și poporul Tău!”